Clipa

Inedit

Vacanțele bunicilor și părinților (V)

Cel mai vestit restaurant parizian din la belle époque a fost, după cele ce se discutau la Stolnici, restaurantul Maxim’s de lângă Piața Concorde1. El a devenit celebru după ce a fost preluat în 1900 de șeful de sală (maître d’hôtel) Eugène Cornuché, de la fondatorul său Maxime Gaillard (fost ospătar). Restaurantul a fost decorat [...]



Vacanțele bunicilor și părinților (IV)

Bunicii și părinții au putut vedea dansând, cântând și jucând marile vedete de cabaret ale vremii ca La Goulue, Jeanne Avril, Le Désossé, Le Pétomane și alții și mai târziu, pe Josephine Baker sau Maurice Chevalier. Nu se concepea vacanță la Paris fără de frecventarea marelor cabarete.

Moulin Rouge
Bineînțeles că lumea bună de la noi nu [...]



Vacanțele bunicilor și părinților (III)

Bunicul ne mai povestea cum după apariția trenurilor și vapoarelor s-au generalizat călătoriile de plăcere care au fost una din caracteristicele perioadei victoriene sau a celui de al doilea imperiu și mai ales a ceea ce s-a numit „la belle époque”. Marii burghezi și aristocrații considerau că nu este de „bon ton” să nu faci [...]



Vacanțele bunicilor și părinților (II)

Când era posibil, călătorii foloseau căile navigabile: mări, fluvii, râuri sau canale1. Astfel, pentru a merge de la București la Viena călătorii mergeau cu trăsura la Giurgiu și de acolo luau una din navele austriece care asigurau traficul de voiajori pe Dunăre. Inițial au fost nave cu pânze, dar în a doua jumătate a secolului [...]



Vacanțele bunicilor și părinților (I)

Una din bucuriile copilăriei și adolescenței mele au fost perioadele de vacanță.
Din cele ce spuneau părinții ca și din cele ce le-am citit am aflat, spre surprinderea mea, că vacanțele sunt ceva nou în istoria societăților umane. Ideea de a avea perioade de repaus nu a fost inițial legată de necesitățile organismului de a se [...]



Memoriile unui boier de viţă (XIX)

Biserica olarilor nu era departe. Se afla în vechiul cartier al olarilor, la marginea de răsărit a orașului, destul de aproape de palatul episcopal. A fost într-adevăr o surpriză. Se afla într-o curte cu un mic gard de piatră și înconjurată de câțiva arbori stufoși. Nu era o ctitorie voivodală sau boierească. Era o mică [...]



Memoriile unui boier de viță (XVIII)

Bunica mea îmi povestea de seratele literare de la București și Sinaia unde se citeau sau se recitau opere literare și se jucau mici piese de teatru în care actorii erau membrii protipendadei române. Se organizau și tablouri vii, un fel de scene formate din personagii costumate care transmiteau un mesaj de tipul unui rebus [...]



Memoriile unui boier de viță (XX)

La Stolnici toți sătenii știau că, Sfânta Filofteia, probabil cea mai tânără sfântă a ortodoxiei, a murit la vârsta de 12 ani în Bulgaria, la Târnovo, în secolul XIII. Mai știau că a fost orfană de mamă și mai ales că a fost ucisă de propriul ei tată - instigat de mama ei vitregă - [...]



Memoriile unui boier de viță (XIX)

Era o zi caldă și însorită de iunie când am plecat dimineața pe la orele 7 spre Pitești, unde nu ne-am oprit și pe care l-am străbătut pe nerăsuflate de la sud spre nord. Ne-am angajat apoi pe șoseaua ce duce spre Merișani, unul din cele mai frumoase sate argeșene. Am continuat urcând aproape paralel [...]



Memoriile unui boier de viţă (XVIII)

Am străbătut ultima porţiune de drum cu greu până am ajuns la o vale pe fundul căreia curgea Teleormanul De Sus se vedea satul cu casele sale împrăştiate din mijlocul cărora se ridica un turn insolit. Era turnul curţilor bălăceneşti ale lui Hrizea şi Zoica pe care localnicii le numesc „La Ziduri”.
Când am ajuns La [...]