Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_Page::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1199

Strict Standards: Declaration of Walker_PageDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1244

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_Category::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1391

Strict Standards: Declaration of Walker_CategoryDropdown::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/classes.php on line 1442

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class wpdb in /home/artliter/public_html/wp-includes/wp-db.php on line 306

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Object_Cache in /home/artliter/public_html/wp-includes/cache.php on line 431

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_lvl() should be compatible with Walker::start_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_lvl() should be compatible with Walker::end_lvl(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::start_el() should be compatible with Walker::start_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Declaration of Walker_Comment::end_el() should be compatible with Walker::end_el(&$output) in /home/artliter/public_html/wp-includes/comment-template.php on line 1266

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Dependencies in /home/artliter/public_html/wp-includes/class.wp-dependencies.php on line 31

Strict Standards: Redefining already defined constructor for class WP_Http in /home/artliter/public_html/wp-includes/http.php on line 61
Revista Clipa - Magazinul actualitatii culturale romanesti » Dialoguri » O întâlnire cu Jean Baudrillard la Paris, Problema terorismului și tartele cu căpșuni

Clipa

O întâlnire cu Jean Baudrillard la Paris, Problema terorismului și tartele cu căpșuni

Autor: Dr. Katharina Niemeyer • Rubrica: Dialoguri • Feb 2009  Printează acest articol

Katharina NiemeyerÎn urmă cu cinci ani, am luat metrolul parisian ca să mă întâlnesc cu Jean Baudrillard. Vroiam să-l întreb o grămadă de lucruri despre terorism şi el a acceptat să înregistrăm conversaţia noastră. Pentru că nu ştiam ce să-i dăruiesc cu această ocazie, am cumpărat două tarte cu căpşuni. Era straniu pentru mine să am posibilitatea să discut toate problemele mele cu el, dar el părea să fie foarte real în acel apartament plin de gânduri hyper-reale. J.B. era aşa, atît de natural şi cu adevărat blând, încât parcă aş fi vorbit cu o persoană pe care o cunoşteam demult. Comportamentul deschis şi felul său delicat de a vorbi… puteţi să vi-l închipuiţi şi aş vrea să pot împărtăşi cu dumneavoastră, într-un fel, acest sentiment.

Moartea acestui fascinant şi provocator filosof, în martie 2007, m-a afectat profund. Nu l-am cunoscut cu adevărat, aşa cum poţi cunoaşte un prieten apropiat sau o rudă, dar am putut simţi, în felul lui de a vorbi, că toată opera sa a fost şi este bazată pe cinstita şi uriaşa sa personalitate. Întotdeauna vor exista critici aduse operei sale, ceea ce este absolut normal când publici idei filosofice, dar acest interviu trebuie privit ca un omagiu adus lui şi ideilor sale, aşa cum este pentru mine, minunată melancolie, ascunsă în spatele complicatelor şi adesea neînţeleselor sale construcţii discursive. Poate că anumite secvenţe ale realităţii se repetă câteodată. Aşa am gândit în noaptea dispariţiei sale fizice. De ce? Prin hazard, neștiind întâmplarea, prietena mea Emily a adus cu ea, pe 6 martie, câteva tarte cu căpşuni.

L'Herne - Baudrilliard

KN: Ce tratează noua dumneavoastră carte?

JB: Titlul este “Le pacte de lucidité ou l’intelligence du Mal” (n. tr. “Pactul de luciditate sau inteligența răului”). De fapt, este vorba despre ideea realității integrale, adică trecerea de la o realitate simplă la ceva unde totul se realizează. Astăzi, totul este realizat. Visurile, de exemplu, fantasmele, totul este astăzi realizat în mod virtual. Această realitate integrală implică o abreacție violentă, o proiectare a acestei realități integrale, un soi de renegare, până la urmă, a acestei situații, care este, în același timp, împlinirea tuturor dorințelor și confruntarea cu un exces de bine.

KN: Ceea ce implică de asemeni excesul de rău din societățile noastre?

JB: Forța mondială, această realitate integrală, se traduce prin acest fel de forță integrală, mondială. Urmează crearea de diferite destabilizări în cadrul cărora terorismul este un actor. Adică, în același timp, motor al evenimențialului și întoarcerea imaginii. Aceasta este matricea evenimentului din 11 Septembrie. Este vorba despre o forță ireversibilă, o forță mondială, o totalizare a lucrurilor. Aceasta produce în același timp anti-corpi, cum ar fi răul sau axa răului, de exemplu.

Le Pacte de lucidité
Le pacte de lucidité ou l’intelligencedu Mal,
leitmotivul interviului, şi, totodată, ultima carte publicată de autor înaintea interviului.

KN: Așadar, în opinia dumneavoastră, această realitate integrală reprezintă o gradație a hiper-realității…

JB: DA, se regăseste în cadrul aceluiași fenomen logic, urmarea logică a simulărilor.

KN: Mă întreb cum va continua această dualitate între Bine și Rău care nu se mai termină. De fapt, mă gândesc că această formă de surpriză ne provoacă frică, am putea chiar să virbim despre o globalizare a fricii.

JB: Totul se termină în raport cu acest lucru, în mod evident, este o formă de contra-teroare, iar terorismul merge în două sensuri. Această realizare integrală a lumii se face prin control, prin supraveghere, avem de-a face de fapt cu ordinea politică mondială.

KN: Să fie aceasta o explicație pentru modul cum această schemă se aplică la George W. Bush, ca producător de contra-terorism?

JB: Sunt complici, și unul și celălalt, în ambele sensuri. De curând, am văzut un extras dintr-o casetă video cu Al Quaida, cred, care vorbeste despre alegerile din SUA, spunând că nu se vrea o schimbare de guvernământ, întrucât Bush este o armă absolută. Ca atare, dispunem de două arme, dispunem mai întâi de propria noastră moarte - arma simbolică și, apoi, de Bush.

KN: În final, Bush a anunțat un război care nu va fi ca toate celelalte și, în fine, s-a servit mai ales de mijloacele clasice ale războiului. Am senzația că nu prea își dă seama, într-o oarecare măsură, de miza terorismului, încearcă să îl combată sută la sută, fară să stie că e imposibil.

JB: Orice formă de progres, în acest gen de operaționalizare, de control asupra ordinii mondiale, este tipică, suscită, e aproape mașinală.

Fiecare dezvoltă sisteme proprii de apărare sau de contraofensivă. În acest sens, terorismul este pretutindeni, întrucât nu se regăsește doar în evenimentele violente, ci și în mișcările lingvistice, etnice și nu știm unde se va opri. Face parte din structura acestei culturi… cu cât avansăm în Bine, cu atât avansăm în Rău.

Decizia mea este luată: eu sunt împotriva acestei tentative de mondializare care penetrează în viața noastră și pretutindeni. Suntem cu toții, fără dubii, împotriva acestei tentative, însă e dificil, e un punct de vedere care nu poate fi apărat, nu putem spune ceea ce credem în această societate. La acest nivel, nu putem merge până la capăt.

KN: Era vorba în primul rând de o anume formă de interzicere în a spune ceea ce se credea despre originile atentatului din 11 septembrie, iar astăzi sunt publicate cărți ale foștilor lideri politici apropiați lui Bush care îi critică politica în mod deschis. Toți par să încerce să meargă până la capat fără să știe cu adevărat dacă e posibil, ca atare mă întreb dacă nu cumva aceste publicații sunt o ofensivă în legătură cu lupta electorală.

JB : Putem să credem într-un fel de complot, adică în manipularea totală a unui asemenea eveniment, în sens invers… Nu am fost însă niciodată de acord cu asta, deși, încă de la început circulau asemenea idei. Dar nu se leagă lucrurile, asta ar însemna doar necunoașterea evenimentului. În acest caz, este vorba despre altceva. Despre cei care sunt teroriști nu stim nimic și mai ales nu stim ce se întâmplă în capul lor. Iar acesta este un eveniment imposibil de controlat la al doilea nivel.

Cât despre ceea ce se întâmplă în acest moment… Să înterpretăm la primul sau la al doilea nivel? Este complet diferit, nici chiar realitatea nu se situează dealtfel la primul nivel, acesta este argumentul cărții mele. Suntem aproape întotdeauna la gradul al doilea, cel de manipulare mentală. Cred, sper că e vorba totuși de o formă de eveniment care reprezintă o ruptură în această înlănțuire a integralității.

KN: La care eveniment vă referiți?

JB: La 11 Septembrie. Pentru mine, nu este o realitate obiectivă sau istorică. Evenimentul se traduce, în termeni de imagine, la gradul al doilea.

Astăzi, oricum suntem la nivelul al doilea, prezentăm totul cu o oarecare ironie. Este vorba de un fel de fractură totală și regăsim, astfel, acest soi de antagonism sau, poate, ceva anume nu mai poate fi dat înapoi, un lucru care nu mai poate fi schimbat. Ceva care creează o situație sau, pur și simplu, această ordine încearcă să se stabilească prin contra-teroare.

Paris, 24 martie 2004: Katharina Niemeyer şi Jean Baudrillard în timpul interviului.
Paris, 24 martie 2004:
Katharina Niemeyer şi Jean Baudrillard în timpul interviului.

KN: Toată lumea se întreabă cum se va comporta Europa față de Statele Unite în viitor, în special în raport cu mondializarea.

JB: Mondialul înseamnă următorul lucru: tot ceea ce se poate prezenta ca formă de negativitate se întoarce în joc, dar știm prea bine lucrul acesta. Este finalitatea unui gând, istorie critică. Chiar și guvernele arabe intră în contextul puterii. Ne regăsim, cu adevărat și în mod automat, într-o coaliție a tuturor puterilor.

KN: Ca și lupta religiilor ori a culturilor la Huntington?

JB: Nu este cu totul fals, dar mi se pare puțin forțat… dincolo de jocul politic, însă eu sunt prea metafizic, așa că, oricum, ideea culturilor și a civilizațiilor fiind atât de versatilă, putem spune, orice despre asta. Însă acest fapt îi conferă Islamului în sine un fel de realitate transistorică. Adică este ca și cum am confunda Islamul cu terorismul, această formă de putere adversă, antagonismul de forță. Mi se pare foarte greșit, cu atât mai mult cu cât se întâmplă foarte departe, iar Ordinea Mondială nu înseamnă întotdeauna Statele Unite…

KN: Mergând pe calea ideilor dumneavoastră de ordin general, ar trebui ca, într-o zi, toate moleculele vieții cotidiene să poarte microbul terorismului, comportându-se ca o curbă matematică ce nu își atinge niciodată asimptota.

JB: Ceea ce este sigur e că ne vom simți din ce în ce mai în insecuritate. Vedem chiar și faptul că toate catastrofele naturale sunt o formă de terorism, o destabilizare a unei ordini, ceva ce nu putem controla. Acesta este sensul terorii. Aici ne regăsim: la nivelul inteligenței răului, unde se întâmplă ceva ireductibil, insolubil. Eu îl denumesc pactul de luciditate, este singurul lucru care ne rămâne. L-am văzut, în urmă cu câteva zile, la o conferință UNESCO despre democratizarea globalizării. Se învârteau cu toții precum hamsterii în cușcă. Iar pentru a democratiza, ar trebui să ajungem să îi convingem pe oameni să vrea să fie democrați.

KN: Ne putem întreba până la urmă ce este democrația. Vrând să o impunem fără a-i întreba pe ceilalți dacă le convine sau nu… Aceasta nu poate fi filosofia democrației.

JB: Democrația este un fel de cuvânt de ordine care, astăzi, este compromis.

În esență, eu sunt optimist la nivelul gradului al doiela, adică cred că trebuie să avem încredere în sistemul în sine pentru a ne distruge. Sunt, însă, pesimist, în același timp, așa cum am spus, întrucât excesul de bine produce răul.

KN: Un exemplu actual, la Madrid, pe 11 martie, s-au folosit telefoane mobile pentru a declanșa bombe.

JB: În termeni de media, este exact ceea ce rămâne determinant, exact acest lucru, ne situăm la nivelul realizării integrale a lucrurilor.

Simulacres et Simulation

KN: Punerea în formă a potențialului?

JB: Da, comunicarea absolută, este o catastrofă în acest caz. Dacă urmăm pista instrumentului media, ne îndreptăm exact spre zid. Astăzi, mesajele au fost mult laminate, tocmai pentru că e vorba despre o circulație vrăjitorească. Ideea ar fi contra acestui schimb generalizat reprezentat de mondializare, trebuie să recreăm schimb imposibil. Este foarte ambiguu, există schimb imposibil din exces, iar singularitatea nu se schimbă. Și apoi există cazul în care nu mai există deloc niciun fel de schimb posibil. Iar în acest caz, suntem, dimpotrivă, la nivelul realizării totale, unde se comunică, dar nu se mai răspunde. Dar, poate am putea crea schimb imposibil în termeni de singularitate…

KN: Ce este cu adevărat singular? La Weimar, în 2003, aţi spus, în timpul prezentării dumneavoastră, că nu mai există linearitate în istorie. Fiecare lucru este este “singular” pentru mine, chiar dacă pare să se repete. În acest caz, istoria ar fi astfel o linearitate de rupturi?

JB: Totul este singular, ne îndreptăm spre contrariu, spre exterminarea tuturor singularităților. Ele dispar - culturile, comportamentele, normele… La nivel micro, e adevărat, la limită, viața cotidiană este o singularitate totală. Oamenii se apără la acest nivel și se pliază unui fel de “privatizare”, adică ceva care nu este cuprins în schimbul generalizat.

Le système des objects Les stratégies fatales De la séduction La société de consommation

Sociologul si filosoful francez Jean Baudrillard s-a născut la Reims, pe 27 iulie 1929. La Nanterre, Baudrillard se hotărăște să înceapă o teză de doctorat în sociologia vieții cotidiene și frecventează, în acest sens, cursurile lui Roland Barthes. Devine asistent și apoi conferentiar la aceeași universitate, însă refuză mai bine de 20 de ani să își susțină teza. Inițiază mai multe reviste și publică încă din anii ‘80, în Libération analize asupra evenimentelor mediatice care domină actualitatea. În paralel, se dedică pasiunii sale pentru fotografierea cotidianului, care se explică prin faptul că “obiectul se debarasează de subiect pentru a-i ceda obiectivului”, o formă de actualizare pe care, în opinia sa, scriitura nu o putea da existenței obiectelor.

Ne părăsesște pe 6 martie 2007, la Paris.

KN: În special generația noastră urmează această singularitate, oamenii care se retrag într-o anumită singularitate, dorința de singularitate.

JB: Devine foarte complicat, ar trebui să facem un rezumat la toată această rezistență refractară.

De exemplu, istoria alegerilor nu este un eveniment. În interiorul acesteia vedem: votați cu mine sau împotriva mea, dar votați! Non-votul înseamnă a spune că nu particip la acest joc. Este foarte interesant.

Jean Baudrillard

Lui Jean Baudrillard îi plăcea această fotografie cu grafitti realizată de soţia lui Marine Dupuis Baudrillard. Lucru “rarisim” după cum ne mărturiseşte chiar Marine, să-i placă o fotografie care să-l înfăţişeze

KN: O intrebare vastă, dar, la modul spontan, ce înseamnă pentru dumneavoastră un eveniment?

JB: Este dificil de definit. Nu îl privesc în termeni apocaliptici, trebuie să ne abținem când vine vorba de această situație antagonistă, de nerezolvat.

Nu trebuie să disperăm, însă e un joc important. Suntem pe cale să observăm o adversitate extraordinară, fiecare joacă jocul celuilalt în același timp și, într-un anume fel, terorismul joacă jocul forței sociale și reciproc, dar situația de ansamblu este regizată de apariția acestui lucru.

În termeni de lucruri extraordinare, excepționalitatea poate fi eveniment.

Trebui să îl gândim în termeni de moment, este același lucru pe care îl văd și în cazul poveștii despre simulare.

Simulacrul a fost întotdeauna aici; momentul apariției simulacrelor este interesant. Iar terorismul ridică oarecum aceeași problemă.

Amerique La violence du monde La guerre du golfe La Gauche divine

Jean Baudrillard publică prima sa lucrare teoretică, Le système des objets, la vârsta de 39 de ani. Numeroase analize de factură semiotică dedicate realului și simbolicului, precum și critica societății de consum, fac loc ulterior unor analize critice asupra evenimentelor actualității: primul război din Golf, Atentatul din 11 Septembrie. La sfârșitul vieții ajuge să interpreteze lumea după schema opoziției binare, identificând astfel culturile simbolice și culturile globalizate, astfel încât expansiunea capitalismului și a neoliberalismului acționează împotriva umanității întrucât îi lipsește înțelegerea aspectului simbolic al existenței sociale. Dar cum începuturile și sfârșiturile merg, pentru Baudrillard, în paralel, regăsim întotdeauna în opera sa anticiparea sfârșitului “pentru a vedea ce se întâmplă dincolo de el”, ca parte a aceluiași proces.

Cum comentati?