Clipa


Patru fii de țărani din Oltenia de sub munte, sihaștri în veacul al XVII-lea în munții Coziei și apoi ctitori de mănăstiri au intrat voievodal în calendarul creștin-ortodox. Sfânta Liturghie și Proclamarea Canonizării Sfinților Cuvioși Daniil și Misail și a Sfinților Cuvioși Neofit și Meletie

Repere Academice

Românii și România în Marele Război al Întregirii

Marele Război – deși a început în sud-estul Europei, în Balcani – a fost temeinic pregătit în Europa Occidentală și Centrală, ca și peste Ocean sau în Imperiul Țarist. Natural, în urma atentatului de la Sarajevo, micile țări și popoare din regiunea balcanică au fost blamate iarăși, ca fiind „butoiul cu pulbere al Europei”. [...]

Citeşte în continuare »

Editorial

Civilizația „pistriță”

— Au apărut și la noi, aici, în Oltenia de sub munte, cum zici dumneata, „case pistrițe” – îmi spune unul dintre ultimii țărani bătrâni ai Slătioarei –, care „am apucat și timpurile normale și știu ce vorbesc”, zice el. N-apuci bine să intri în Slătioara și, pe stânga, o casă roșie ca focul. Dracul [...]

Citeşte în continuare »

La 28 septembrie 2016, odată cu sfințirea Mănăstirii Antim din Râmnicu-Vâlcea, a avut loc și proclamarea oficială a canonizării a patru cuvioși vâlceni, canonizare aprobată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 24 februarie 2016. Acest act sfânt reprezintă o bucurie mare pentru că acești sfinți nevoitori au sfințit cu rugăciunile și privegherile lor pământul Țării Românești din Oltenia de sub Munte și mijlocesc înaintea lui Dumnezeu pentru poporul dreptcredincios de pe aceste plaiuri. Importanța acestora în viața credincioșilor ne face să subliniem și importanța revalorificării lor în viața cotidiană. Sfințenia este realitatea îndumnezeirii omului, realitatea sălășluirii lui Dumnezeu în sufletul și trupul credinciosului, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos este Cel care trăiește in mine” (Galateni 2, 20). În Biserica Ortodoxă, sfințenia nu este doar un ideal, un deziderat spre care credinciosul tinde, fără a putea gusta vreodată din acesta, ci se arată a fi o realitate din care acesta se împărtășește continuu și spre care cu nevoință se îndreaptă neîncetat. Sfinții își închină cu totul viața lui Dumnezeu și își supun voia voii lui Dumnezeu. Prin ascultarea de voia lui Dumnezeu omul revine la ordinea dumnezeiască, dinaintea căderii în păcat. Prin ascultare, omul își însușește voia dumnezeiască, lepădându-se de voia proprie, astfel se face pe sine părtaș vieții dumnezeiești, dobândind ca dar Duhul Sfânt. Astfel se reliefează importanța ascultării în viața omului și, mai ales, în viața celui ce se leapădă de toate ale lumii acesteia și dorește să își ia crucea și să-L urmeze pe Hristos. Temelia sporirii duhovnicești a monahului este ascultarea de Dumnezeu prin părintele duhovnicesc.

Citeşte în continuare

Mulțumim sponsorilor noștri: